Bilantul unui party “nereusit”
Posted by buburuzii under Uncategorized on Tuesday Feb 16, 2010Ca orice om, mai mult sau mai putin chibzuit, dupa orice calatorie ma pun sa fac bilantul : cheltuieli, satisfactii si insatisfactii – o fii fost bine sau o fii fost rau – vreau sa o mai repetam ?!
Si incep cu cheltuielile : o zi libera de la munca -(minus)80 de euro, autostrada + benzina pana la aeroport si inapoi – 50 de euro, parcarea masinii pe perioada calatoriei – 22 de euro, bilete de avion -85 de euro, cazare -80 de euro, distractia la party-uri + iesiri ziua + mancare – 200 de euro.
Dupa derulez in minte firul evenimetelor negative : prima chestie care incearca sa ne strice buna dispozitie, cu care plecasem de acasa in aceasta calatorie, se afla la poarta de control vamal in aeroportul Milano(Bergamo) : 1 bucata domnisoara, care privind biletele spre Bucuresti, bagajul meu de mana si husa in care sotia pusese cu grija camasile, sacoul si pantalonii frumos calcate, imi zice in italiana : “Romanii care merg la Bucuresti trebuie sa puna totul intr-un singur bagaj”.Incerc sa ii explic ca le sifonez, ca niciodata in nici un aeroport nu mi s-a cerut asa ceva, dar nu tine si pace. Le indes bine in bagaj si plec, nu inainte de a o anunta ca pentru respectiva exprimare am de gand sa o dau in judecata.Brusc isi aminteste ca e si ea romanca si imi spune, de data asta in romana nu in italiana, ca sunt un nesimtit, ca nu ea pune regulile ci compania de zbor.Intelegand ca e inutil sa ii explic ca exprimarea ei a fost gresita, ca trebuia sa spuna “Pasagerii care zboara cu X companie trebuie sa….” si nu ” Romanii care merg la Bucuresti…”, o las in ignoranta ei si imi promit ca nu am sa ma enervez si sa ne stric calatoria pentru nimicuri.
Ajungem in Bucuresti evident cu intarziere, la blocul unde rezervasem un apartament in regim hotelier. La intrare ne opreste portarul si desi ii explic ca ne grabim, el tine neaparat sa imi spuna ca cel care a locuit inainte in acel apartament isi batea nevasta, dar el si-a facut datoria si a chemat politia. Imi spun in sinea mea ca probabil am o fata de om violent, incult si badaran, ii promit ca o sa ma abtin pe perioada a celor 2 zile si urcam in apartament.Acolo constat urmele povestirii portarului, geamul usii sufrageriei era inca spart, si desi se intamplase acum 2 luni era inca neinlocuit. Ii propun proprietarului, in timp ce ii plateam, sa ma lase sa il schimb eu daca tot stam acolo 2 zile. Imi “trage” un zambet prin care sa inteleg ca ma injura in gandul lui, dar asta e, adevarul e ca mi-am cerut-o.
Strabatem Bucurestiul pentru a ajunge la party. Imi reamintesc ca Romania e tara tuturor posibilitatilor, zapada nu e alba, e un gri spre negru; observ noul concept de turism urban – muntii de zapada ce te fac sa te simti ca in varful Alpilor; invat noul concept de autoturism “cool” – adica acoperit in gheatza pana deasupra antenei radio. Ajungem la destinatie, cobor din mashina si ma ud pana la glezne, imi dau seama ca am gresit preferand cizmele si pantofii in locul claparilor.
Intram in locatie si imi dau seama ca ceva nu e bine, usa era deschisa desi eu cerusem sa nu fie.Cer lista cu participantii pentru a vedea cine a ajuns, cine e pe lista si daca exista persoane care nu sunt(si sunt in plus). Alta surpriza lista nu exista, probabil proprietarul se gandise ca eu ador sa stau noaptea pana la orele 2 sa fac liste tocmai cand a doua zi ma trezesc la 5 sa merg la munca. Nu ma dumiresc eu inca bine cam care e situatia ca un cuplu, trecut de prima tinerete, ma anunta ca sunt neserios ca i-am dus intr-o asemenea spelunca si ca ei pleaca. Imi cer evident scuze in fata lor si fac eforturi supraomenesti sa imi pastrez calmul si sa ma abtin in a le aminti ca s-au nascut si s-au maturizat in perioada comunista cand cel mai tare club era caminul cultural, asta pentru a nu fii acuzat iarasi ca imi lipseste “tactul” de admin. Incerc sa fac rost de lista, pentru a vedea cine e inauntru si cine nu, trimitand la un internet pe cineva sa o scoata la imprimanta, si de chei ca sa inchid locatia. Pana ajunge lista aflu ca s-a pierdut stikul cu cei 10 GB de muzica si telefonul la care trebuiau sa sune participantii( telefon care ulterior se gasise, se pierduse a doua oara, iar se gasise si a insistat sa se piarda si a treia oara ca sa nu mai poata fii gasit niciodata). Cu ajutorul prietenilor prezenti facem rost de muzica de prin automobile, fac prezenta si ma mai linistesc negasind nici un intrus din afara listei.
Dimineata la 5 – 5.30, fericiti ca ziua s-a incheiat, luam un taxi sa merg la somn.Platesc taxiul, coboram, pleaca taxiul si constatam ca ziua nu se incheiase, noi nu acolo locuiam. Taximetristul simtindu-ne accentul de ardeleni s-a simtit dator sa ne duca in celalalt capat al Bucurestiului. Neavand nici un nr. de la vre-o companie de taxi, uzi si plini de frig am strabatut cam o jumatate de km pana cand am gasit un alt taxi, care insfarsit ne-a dus acolo unde eram cazati.
A doua zi am realizat ca trebuie sa lucrez putin asupra dictiei si a accentului de ardelean cand am vazut ca eu ii cumpar sotiei un trandafir cu 100 de mii si altora, fara accent, li se ofera acelasi tip de trandafir, din partea aceeasi vanzatoare la 50 de mii. Logic primul taximetrist incerca sa ma faca atent la un defect personal si incerca doar sa ma indrume, sa ma ajute 🙂 .
A urmat a doua petrecere. Mult mai calma, linistita si organizata tinand cont de invataturile trase inainte cu o zi. Singurul lucru iritant pentru mine fiind prezenta, la un party pt swingeri, a unui anumit baietas de cartier, constipat din cauza foamei, care incerca sa imi explice cat de mare swinger mafiot e el, si ce mult am gresit eu cand l-am exclus de la party-ul de vineri. Am incercat sa fac abstractie de larva umana si de faptul ca , in mod incredibil, a fost votat la concursul pentru barbati si a ajuns pe locul III, permitandu-i-se astfel prezenta la acest party muuult peste nasul lui, si am incercat sa ne distram. Ulterior, in aeroport,la plecare, aflu ca aceasta scursura umana dupa ce am plecat noi si-a permis sa injure si sa agreseze fizic o femeie. I-am multumit Celui de Sus pentru stralucita idee de a pleca mai devreme, convins fiind de faptul ca daca eram prezent la acest “eveniment” acum inca ma aflam in Bucuresti, explicandu-i unui procuror neintelegator cum respectiva scursura umana a cazut accidental pe scari de 37 de ori, in timp ce il conduceam spre iesire.
Ca sa nu dau in balbaiala si pentru a evita plata a facturi enorme la psiholog incerc sa ma gandesc rapid la partile bune ale acestei mici aventuri.
Imi vin in minte fericirea de a revedea vechi prieteni castigati datorita swingului, bucuria care am citit-o pe fetele lor cand ne-am revazut, cand am stat la o poveste sau cand am ciocnit un pahar; imi vine in minte satisfactia noastra de a cunoste noi persoane asemeni noua; imi vine in minte altruismul unor oameni pe care nu ii cunosteam si care au incercat sa ne ajute cu orice in dezastrul de vineri; imi vine in minte surpriza si bucuria lui vali la vederea tortului; imi vin in minte cele 5-6 ore de swing incredibil , de care am avut parte; imi vin in minte imaginea a doua superbe blonde facand dragoste, primul orgasm al sotiei daruit de o alta femeie, imaginea unei superbe blonde (naturala 😛 ) mergand impleticindu-se spre baie datorita unui orgasm dublu(interior/exterior :P) prea puternic…..
Incercand sa raspund la intrebarea “Oare s-au meritat cheltuielile, nervii si stresul?!” imi vine in minte reclama unei companii internationale.
DA, in mod sigur, toate partile bune enumerate mai sus sunt de nepretuit, nu au valoare………..pentru toate celelalte ….. exista MasterCard.
Ma inclin
Alin
